Cu haina iubirii s-acopăr mereu
Pe cel dezgolit de ispită,
Şi greu să nu-l judec în cugetul meu,
Rostind o sentinţă grabită.

Nici piatra osândei cea rece şi grea
În mine s-o am ridicată,
Ci dragostea dulce cu focul din ea
Să facă deplin judecată!

Iar sabia sfântă-a dreptăţii de sus
Nicicând să n-o scot cu grăbire,
Ci pururi să-nvăţ de la Domnul Isus
Dreptatea născută-n iubire.

Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat
Păcatul cu-a lui rădăcină,
Că-n dragoste sufletul este curat,
Prin ea se păstrează-n lumină!

În răni de păcate să torn nesfârşit
Balsamul iubirii divine,
Căci dragostea-i semnul că Domnul slăvit
Nascutu-m-a nou dintru Sine!