Pământean cu fața-n lacrimi
Și cu sufletul zdrobit
De urmarea multor patimi
Care greu te-au înrobit,

Îndreaptă-ți spre cer privirea
Spre Domnul Isus Hristos
Că-n El, deplină ai mântuirea
Și-un statut sfânt, glorios.

El, durerea întreagă-ți știe;
Zbaterea și frământarea
Și tot mereu ar vrea să fie
Lângă tine cu-alinarea.

Mai mult decât tu-nțelegi
El dorește-ați da viață
Și comori de slavă-ntregi
Sus, în Patria-I măreață.

Zaragoza 27/06/2012
de Ioan Hapca (Ionică)