A chemat la El, Stăpânul, robii Lui ce I-a iubit
Și la unul fiiecare averea Le-a împărțit.
"Iată", zice Domnul Slavei, "Tie, robul Meu cel drag,
Îți dau cinci talanți de aur; tu îmi ești parcă mai drag".

A chemat apoi Stăpânul robul Său cel mai umil
Dându-i doi talanți de aur; il iubea ca pe-un copil.
Apoi a chemat Stăpânul pe alt rob ce il iubea:
"Îți dau și ție talantul; asta este partea ta."

Iată, a plecat Stăpânul într-o tară depărtată
Și la robii Lui le-a dat pe pământ averea toată.
Le-a dat Duhul Lui cel sfânt, cu botez și legământ,
La toți Le-a încredințat câte-o slujbă și-a plecat.

Iată robul înțelept, el porni în grabă mare
Ca să ducă vestea-n lume că-n Isus este salvare.
A dat totul ca să facă slujba cea încredințată
Și cu multă stăruință robul are biruință.

Robul ce în dar primirse doi talanți de mare preț
A-nțeles chemarea sfântă ca să ducă Apa vieții.
Apa vieții e Cuvântul ce-i purtat în vas de lut,
Ce țâșnește ca Izvorul care iasă din pământ.

Ăștia sunt talanți de aur peste robii botezați;
Cei din Duhul sfânt născuți prin Cuvânt sunt înviați.
Ăștia doi din pilda spusă, ce cu râvnă au rodit,
Ei sunt robii credincioși ce răsplata au primit.

Iată, pilda nu e gata, pentru unu-i judecata:
"Doamne", zice robul care, n-avea scuză nici scăpare/
"Am știut că Tu, Stăpâne, seceri ce N-ai semănat,
De aceea ia-ti talantul ce-n pământ l-am îngropat.

Mi-a fost teamă și m-am dus și talantul l-am ascuns.
Doamne la nimeni n-am spus căci Hristosul e Isus;
Doamne-n lume m-am ferit ca să spun că-s pocăit.
Iată tot ce Tu mi-ai dat în pământ am îngropat."

Tu ce stai în nepăsare, rob viclean și nesupus,
Cum vei sta atuncea oare față-n față cu Isus?
Căci și tu aveai talantul, dar în taină l-ai ascuns.
Tu știai din sulul cărții că Mesia e Isus.

Tu știai că nu e bine, să trăiești neroditor.
Ai știut că-n astă lume avem un Mântuitor.
Ai știut să spui o vorbă, ce e bine sau păcat,
Dar în frică și rușine, talantul l-ai îngropat.

Într-un neam ce-i preacurvar și trăiește-n orbire,
Ce se duc cu toți la moarte și trăiesc în rătăcire;
Ai tăcut ăsta-i păcatul- adevărul nu l-ai spus,
N-ai vorbit și nici n-ai spus cum pe Golgota Isus

Pentru toată omenirea, pentru hoți și farisei
A purtat Isus osânda să-i scape din foc pe ei.
Ai știut din Cartea sfântă, din Cuvântul Lui Isus,
Căci păcatul este moartea, ai știut dar nu ai spus.

Ăsta e păcatul, frate, care te duce la moarte,
Căci talantul îngropat e Cuvântul înecat.
De o grijă de avere sau o poftă o plăcere
Și talantul înecat iată cum l-ai îngropat.

Azi e-o zi a cercetării; meditează, te gândește
Ce e cu talantul tău, e-n negoț și mai rodește?
Astăzi, aici și chiar acum, fix în clipa când îți spun,
Cercetează-te acum: ești viclean sau un rob bun?

Amin