Ne-ndeamnă dorul peste zare
Avânturile să ţintim
Şi undeva, în depărtare
Să ne visăm, să ne dorim.

Prin locuri ce n-au fost trecute
De labe pline-n murdării
Să alergăm pe întrecute
Cu sufletele azurii.

Copilăriile rebele
Ne-or smulge din destinul greu
Peste căderile de stele,
Pe sub culori de curcubeu.

Dispreţuind poftiri de stime
În care orbi-n bale gem
Din noutate – prospeţime
Să aspirăm, să respirăm.

N-om da minunii să se curme
În jinduri mici, în griji ce dor,
Netipărind în urmă urme
Cu pasul limpede, uşor.

Urmând mereu după privire
Şi toate visele-ntrecând
Nepricepuţi la fericire,
În fericire vieţuind.