Ecoul Învierii

După ce-a trecut ziua de-odihnă cea de Sabat
În care Isus Domnul, S-a odihnit în mormânt,
Aşa după cum spusese mai-nainte prin Cuvânt
A treia zi de dimineaţă, din moarte El a înviat,
Pentru a mântui lumea, salvând-o din păcat.

Şi când femeile în zori, s-au dus la locul sfânt
Cu mir şi miresme, ştiind că El fusese îngropat,
Au văzut mormântul gol, de-un înger desigilat,
Domnul înviase, ca să fiinţeze Noul Legământ
Pentru oricine va crede, mântuirea prin Cuvânt.

Murind pentru păcat, a-nviat pentru neprihănire
Pentru-a-Şi demonstra dreptatea-I ca revers -
Ca să arate lumii noastre, şi lumilor din Univers
Cât a fost de grandioasă nemărginita Sa iubire
În lupta cu păcatul, ajungând pân' la Jertfire.

O! şi cât a fost de vast nemijlocitul Său demers
Pe lângă omul păcătos ca să-I acorde mântuire
Din moartea cea adusă prin păcat pentru pieire,
În Jertfa-I neprihănită, opusă muritorului invers
Ca nimenea să nu mai tulbure, veşnicia-n mers.

Flavius Laurian Duverna
29 iunie 2012