Lungă-i Noaptea Lumii
Cât o veşnicie,
Te-aşteptăm de-amar de timp,
Însă Doamne, ai uitat să vii?
Stând de veghe –n turn,
Ne-a secat Lumina.
Lungă-i Noaptea Lumii,
Plâng măslinii –n Ghetsimani,
Martori muţi şi solitari
Care-au privegheat demult
Ruga Ta de Rege.
Lungă-i Noaptea Lumii
Când îşi lasă grele pleoape
Peste lacrimile noastre,
Şi când stele în Amurg,
Tânguite, cad în mare deşirate.
Lungă-i Noaptea Lumii,
Se destramă-n Răsărit
Întunericul în zdrenţe.
Un Glas strigă, în sfârşit:
” Fiţi gata, Mesia vine!”
Lungă-i Noaptea Lumii,
Risipită-n falduri grele.
Să renască firea,
Să tresalte Ayalonul
Si toată Zidirea.
Carmelul să stralucească,
Trestiile – ncovoiate
Să fie –ndreptate iar.
Satele din Chedar să strige:
Hallelu-Yah! , în sunete de shofar.
Doamne, ce lungă ne-a fost Noaptea Lumii …!
( Bucureşti, Iunie – 2010, Februarie – 2011; din volumul "Paşi printre pietrele Sionului" )