Sunt unii ce au mintea otrăvită

Sunt unii ce au mintea otrăvită,
Ce-au citit doar de crime și război
Și nu-nțeleg de ce au viața tristă
Și-n suflet simt că sunt pustii și goi...

Simt doar că au un dor de răzbunare
Fără să știe nici măcar de ce
Din viață le lipsește partea cea mai mare:
Iubire, afecțiune, dragoste.

Cu ce îți umpli inima ta toată?
Cu ce ai mintea ta preocupată?
Ce-mprăștii-n jur? Jigniri, asprimi, venin?
Toate făcute-așa... cu chip senin;

În urma lor rămâne întristare
Și-aduci pe lume numai supărare.
Acesta-i scopul care vrei să-l ai?
Nu vrei să schimbi "macazul" către Rai?

Să-ncepi o nouă carte, Biblia
Ce poate viața ta a o schimba?
Din ea, izvoare sfinte se revarsă
Dragoste, pace, ca fâșii se lasă

Să lege inimioara ta rănită,
Să-ți înfășoare mintea înnoită,
Cu-al Său balsam, să te păstreze tot,
Să simți că arde-n tine-un dor de foc

După iubirea Domnului curată
Ce a lăsat-o-n dar crucificată
Și pentru tine, să fii liberat
Și din tristețea ta răscumpărat.

Dar cum să vezi? Și cine să ți-o spună?
De eu nu rabd, să vezi în viața mea
În modul cel mai practic, ce-n cunună,
Am strâns, și răspândește – dragostea.