Nu cunosc o cale mai frumoasă
Şi nici nu vreau o alta-n astă lume,
Decât cărarea dulce şi duioasă
A dragostei de semeni şi de bine.
Şi nu cunosc o lume mai frumoasă,
Decât aceea-n care-şi are loc blândeţea,
Şi mila, şi iertarea ce au loc la masă...
Podoabe sfinte! Asta-i frumuseţea!
Nu vreau să ştiu decât calea Dreptăţii,
A Păcii şi Iubirii pe pământ...
Că doar aşa-nfloreşte mila sorţii,
Făcând cu Cerul, veşnic legământ.
Nu cunosc o cale mai curată
Decât cărarea care duce-n veşnicii,
Ne-a fost cu dăruire, tuturor lăsată,
A fost adânc săpată-n tronul inimii.