Înălțarea lui Ilie la Cer!
2 Regi cap. 2
Înspre Ghilgal acum plecau
Proorocul și cu Elisei
Mergând pe drum ei tot vorbeau
Și Dumnezeu, era cu ei
Domnul voia să îl răpească
Și pe prooroc la cer să-l suie
Ilie începe să-i vorbească
Lui Elisei, ca să rămâie
Spunând că merge la Betel
Dar, Elisei l-a însoțit
În drum, prooroci vorbeau cu ei
Și-n calea lor, ei au ieșit
Despre răpire i-a vorbit
Dar Elisei, totul știa
Spre Ierihon ei au pornit
Prooroci, în calea lui ieșeau
Cu toți de răpire vorbeau
Și Elisei, atent era
Ei toți proorocii așteptau
Și-n drumul lor iî însoțea
La Iordan toți au ajuns
Ilie, peste tot mergea
Făcea cum Domnul sau i-a spus
Iar Elisei, cu el era
Proorocul mantaua a luat
Cu mâna, el sul a făcut-o
Spre Iordan s-a îndreptat
Și lovind apa, a despărțit-o
Pe acolo, apa au trecut
Și pe uscat ei au pășit
Să-i ceară tot ce ar fi vrut
I-a spus Ilie, la sfârșit
Măsură dublă i-a cerut
Din Duhul lui, să-l înconjoare
Căci Elisei atât a vrut
Peste el, Duhul să coboare
Cerința grea i s-a părut
Proorocului, care mergea
Ca să dispară ar fi vrut
Dar, Elisei îl însoțea
Când amândoi pe drum mergeau
Un car de foc, a apărut
La car, chiar cai de foc erau
Și mersul lor, l-au întrerupt
Pe loc, pe ei i-a despărțit
Ilie, înspre cer urca
Printr-un vârtej de foc ivit
El, se ducea, se îndepărta
Iar Elisei jos a rămas
El, înspre cer, mereu privea
Era mirat, nu avea glas
De ce-a văzut se minuna
Mantaua de jos a luat
Și apele el le-a lovit
Apa în lături iar s-a dat
Dincol de apă, a venit
Duhul proorocului s-a pus
A lui, ființă a cuprins
Ilie la ceruri s-a dus
Iar focul către cer, s-a stins.
sfârșit
Glorie Domnului!