La Izvorul mângâierii
Vin ades cu inima,
Rugând clipele tăcerii
Să-mi aducă liniștea

Mă aplec în adorare,
Sorb nesațul dătător
De Iubire și Iertare
Și-mi croiesc aripi să zbor.

Scump Izvor de Apă Vie,
Mă așteaptă ne-ncetat,
Să m-adape în pustie
Când mi-e sufletu-nsetat.

Si tot curge si tasneste,
Racorind sufletul meu,
Care-apoi se daruieste
Asa,cum primii si eu.