Cand Domnul te trimite in lucrare
Pe ogorul mantuirii, mergi din zori;
desteleneste-ntai ogorul tare,
Cu plugul dragostei de cer si flori.

Apoi, a evangheliei samanta,
Arunc-o prin Isus increzator,
Ca ploaia duhului spre pocainta,
S-o faca sa-ncolteasca mai cu spor.

...S-ar putea sa semeni si cu lacrimi.
Asteapta, vei culege bucuros;
Belsugul roadelor din vii si lanuri,
Atrage revenirea lui Hristos.

De-aceea, tine-ti constiinta treaza,
Iar cand furtunile s-or napusti,
Nu da 'napoi, trudeste, mai lucreaza,
Nu-i mult, Isus cu drag te-a rasplati.

Tu, vezi ca soarele aproape apune,
Si noaptea vine, nimeni n-a lucra,
Pe altarul sfant prilej, timp, zel depune
Doar ruga, cantul te vor consacra.

Iar cand peste lucrarea ta aleasa,
Cel sfant, a vietii seara va lasa,
Scump lucrator, te vei intoatce-acasa.
Sa te-odihnesti de osteneala ta.

Cand vei zbura cu dor spre vesnicie,
Sa-ti fie rasplatita munca grea,
Vei revedea comoara bucuriei -
Toti snopii mantuiti prin jetfa Sa.