Timpul trăit în prostie
Atunci la sfârșit de veac
Îți va fi o mărturie
Totu-ți va da în vileag

Nu vei mai putea să negi
Cum că n-ai știut tu calea
Se vor răscula întregi
Ani de rătăcire mare

Cum vei putea să-I răspunzi
Când vei fi-ntrebat de Tatăl
,,Unde vrei să te ascunzi
Căci pământ nu este altul

Ori de câte ori veneam
Și-ți spuneam să mă urmezi
Răspundeai, că bunii ani
Pentru Mine doar să-i pierzi

Ți se va aduce-aminte
Orice clipă din trecut
Ce te lăsat fără minte
Fără de-al credinței scut

Și sentința va fi grea
Căci El-Domnul Dumnezeu
Nu va căta fața ta
Și nici chipu-ți plin de,,eu,,

Moarte se va ști pe veac
Doar dureri, scrâșniri de dinți
Căci n-ai vrut să-mi fii pe plac
Unul dintre ai Mei sfinți

***
Azi îți spun a câta oară
,,Vino, ca să te căiești
Să-mi aduci a ta povară
Să-ți dau pâine, să-ți dau pești

Ca să poți trăi în veac
Scăldat în a Mea Iubire
Ești al Meu, și îmi ești drag
Vino să-ți dau mântuire,,

Amin!