Cântarea cea mai frumoaă
Cântarea cea mai frumoasă
E despre dragostea mare
Ce Tatăl Sfânt cu îndurare,
Ne-a dat-o în grija-I duioasă
Prin Jertfa-I cea salvatoare
'N planul de răscumpărare.
Când la Calvar, în răstignire
Pe crucea ce-a fost înălţată
Purtând pe ea Jertfa curată
Ne-a dat-o-n sfânta glăsuire,
A fost pe deplin confirmată
Prin suferinţa grea purtată.
Cântarea cea mai frumoasă
E despre marea înţelepciune
Văzând în ea sfânta minune
Plină de farmec maiestuoasă,
Şi care în veci nu va apune
În imnuri vibrând pe strune.
Căci la Golgota sus pe cruce
O! De bună voie, a acceptat
Să poarte-al lumii grav păcat,
Mântuirea spre-a ne-aduce
În Sângele sfânt ce-a vărsat
Pe cap cu spini... încoronat.
Flavius Laurian Duverna
05 iulie 2012