Cînd norii întristării, în suflet mi-aduc ploaie,
Și inima-mi dorește visata fericire,
Ajută-mă Isuse, cu ochii mei de tină,
Să pot vedea un strop de nemurire.
Cînd suspinul grabnic din suflet se desprinde,
Ca frunza ruginită ce cade de pe ram,
Ajută-mă Isuse, să pot să dau uitării,
Iubirea ce-am dorit-o, dar n-am putut s-o am.
Mai lîngă Tine, Doamne, chiar de e grea tăcerea,
Cînd spinii încercării, pe fruntea mea tot cresc,
Dar știu că lîngă Tine, eu aflu fericirea,
Și știu că mă iubești, așa cum nu gîndesc.
Să treacă toate-n lume, iar visul meu să zboare,
Tu ajută-mă Isuse, mai mult să mă smeresc,
Și-oricît de grea-ncercare voi trece-n barca vieții,
Mai lîngă Tine, Doamne, iar să mă regăsesc.
Oprește-te o clipă Stăpîne al nemuririi
Ca să privești cu milă, spre tainicul meu dor,
Tu dai în lume ploaia speranței şi a luminii
Ajută-mă în toate, pe Tine să Te-ador!