Zările albastre, ‘naltul cer cu stele,
Dragostea măiastră, zbor de rîndunele,
Inima ce simte, dorul nevăzut,
Toate-n astă lume, au un început.

Dragostea și ura, zbuciumul și pacea,
Timpul care trece, făr’ a se întoarce.
Disperarea și speranța, visul cel pierdut,
Toate-n astă lume au un început.

Stropul cel de rouă, care cade-n zori
Mîna cea duioasă care crește flori,
Raza cea de soare, clipa din trecut,
Toate-n astă lume au un început.

Toate-n astă lume, își au menirea lor
Totul are început, și un viitor.
Dacă timpul trece, și nimic nu-i dai,
Îți vei vedea sfîrșitul „Început„ tu n-ai.

În zadar vei spune, că tu te-ai născut
Că ai în lume o viață, și un început.
Viața-n astă lume, e din Dumnezeu,
Tu începi să sameni, rodul bun sau rău.

Ia privește-n urmă, și te-ntreabă-acum
Ce-ai făcut în lume, pe al vieții drum?
Ai ținut dreptatea, chiar cînd ți-a fost mai greu?
Ai crescut spre bine, ori ai crescut spre rău?