„ Ți-a fost viața tristă; Știu!
Doar cu lacrimi te-ai hrănit,
Dar de astăzi mai ești viu,
Tu să știi că te-am iubit.
Ai avut zile amare,
Și ai fost nefericit,
Dar gîndește-te o clipă,
Cît de mult am suferit.
Cînd la Golgota pe cruce,
Pentru tine am murit.
Viața în dar ca să-ți dau,
Să-ți arăt că te-am iubit.
Rămîi la poala Crucii Mele,
Să poți simți Cerescul har.
Cum curge-n viața de ruină
Din dragostea-Mi fără hotar.
Chiar de e greu, tu vei învinge
Orice negură vei străbate
Lumina ta nu se va stinge,
Nici chiar în cea mai neagră noapte...
Adesea ne-ntrebăm și nu-nțelegem
Cum poate Dumnezeu ca să privească,
Cînd suferă copilul Lui în lume
Prin dreptatea Sa dumnezeească?
În acest fel ne crește Dumnezeu puternici
Astfel trecîndu-ne prin ariște, furtună,
Ca slujitori smeriți să fim în toate,
Destoinici pentru orișice lucrare bună”.