În lumea asta mare, și plină de lumină
Un strop de fericire, e tot ce mi-aș dori
Mereu se-avîntă răul, cu veșnica-i uitare
Dar binele va-nvinge, oricît de greu ar fi.

Să-nalțe peste lume, o umbră a înserării
Și trista-nveșmîntare, mă-mbracă ca pe un vis,
Se ‘nalță rău-n lume, ca și un val de mare
Dar licărul iubirii, va fi în veci nestins.

În lumea asta mare, mă lupt pentru dreptate
Dar soarele dreptății, e tot mai sus pe cer,
Revarsă Doamne harul, peste lumina vieții
Și-ndreaptă-ne privirea, mai mult, mai mult spre cer.

Se-ntunecă văzduhul și stelele apar,
Se lasă peste lume frumoasa noaptea iar,
Oprește-te o clipă, o Doamne, să privești
Că sufletu-mi se-nalță, tot înspre zări cerești.