Era o zi cu soare, și spre Ierusalim
Urca Isus ca Rege, mai tainic și sublim.
Urca al nostru Rege și Rege-al tuturora,
El Cel ce biruie negura și ne aduce aurora.

În ochii lui Isus, o lacrimă se zbate
Cînd El urca mai sus, spre tainica cetate,
Cînd toți strigau Oseana, mărire Celui Sfînt!
Isus îți vedea osîndirea, la moarte pe acest pămînt.

Își îndreptă privirea într-un ungher departe,
Spre zarea cea de sus, spre tainica cetate.
Dar se trezi din vis, cînd iată de odată
Un mic copil plîngînd, strigă cu teamă – Tată!

Și parcă universul, în clocotiri se-năbușiră
Cînd iată dintr-o dată, două priviri se întîlniră.
Un mic copil sub cer, de Tatăl său uitat
Și un Isus Hristos crucificat.

Isus privi micuțul cu lacrimile-n gene
Cu ochii mari, albaștri și stinși de-atîta plîns,
Luă micuțu-n brațe, și-și înălță privirea
Acele brațe sfinte, și-apoi pe lemnul Crucii s-au întins.

Din nou privi spre cerul ’nalt, ce îl găsi în ochii mici
Și merse iară înainte, urmat de cîțiva ucenici.
Mai iute să ajungă spre ce era chemat să vină,
Să dea și cea din urmă crîmpee de lumină.

Isus Hristos făcea ‘nainte, să fie înălțată,
Să bea întreg paharul spre care-a fost chemat.
Și tot ce a urmat, și tot ce-a fost apoi,
E scris în zarea largă și e știut de noi.

Un miel pentru jertfire, era cerut de sus
Și să ne mîntuiască, veni Mielul Isus.
Din Țara nemuririi veni El Miel plăpînd
s-aducă mîntuirea pentru întreg pămînt.

Și astăzi e-nvierea, Hristos te-ntreabă-acum:
Tu mergi mereu ‘nainte, pe-al vieții tale drum,
Iuțești cu grabă pasul, chiar de e grea-ncercarea,
Mergi tu cu frați ‘nainte, chiar de e grea cărarea?

Isus muri pe cruce, ca să ne aducă-n dar,
O viață fără moarte și fără de hotar,
Isus a mers ‘nainte, și-a biruit la fel...
Întreabă-te acuma, tu mergi așa ca El?

Poți tu să spui Mărire, Osana Celui Sfînt?
Căci El a biruit furtuna și moartea în mormînt...
Poți tu ca să te bucuri, căci iată e-nvierea,
s-au ai în suflet frică amară ca și fierea?

Întreabă-te tu soră, întreabă-te tu frate,
Dacă în tot ce faci, tu ești după dreptate,
Dacă pasul ți-l grăbești chiar de vezi că e durere,
Doar așa în veșnicie vei vedea a Sa-nviere?

Să cîntăm cu toți mărire, doar așa vom birui,
Cînd necazul și durerea, viața ne-o înlănțui.
Doar așa ne vom ‘nălța, către cerul minunat,
Căci Hristos Regele nostru, azi din morți a înviat.