O lume, tot ce-ai vrut Ți-am dat,
Și zel, și binecuvîntare.
Dar pînă cînd al tău păcat
Te va tot duce la pierzare?

O lume, chipul tău de-acum
E doar un vis, e o părere,
Un viitor pierdut în scrum,
Și un prezent plin de durere.

O lume, trecătoare ești
Și trecător îți este mersul,
Tu nu mai crezi azi în povești
Și numai vrei să auzi versul.

Dar o poveste, tot există
Cu un dor ‘nălțat pe un vîrf de stea,
E infinitul fără margini
Și lume, e povestea ta.

Căci te întocmi în univers
O mînă cum nu este-n tine,
Și-ți dărui un timp, și-un mers
Iar tu ai crezut că mergi spre bine.

Te-ai rătăcit însă-n pustiu
Și-n hăul plin de orice păcate,
Dar Dumnezeu e veșnic viu
Și nu doar amintiri uitate.

Și glasul Lui cu lacrimi și suspine,
Și mîna-I care te-a creeat...
Te cheamă, ca să vii spre mîine,
Ieșind afară din păcat!!!