Cînd înflorește floarea în grădină
Și iar te minunezi de frumesețea ei,
Gîndește-te că cerul în lumină
Îți dă în dar și stelele de vrei.
Cînd pomul iarăși înfrunzește
Și te hrănești din nou din rodul lui,
Gîndește-te , că timpul care crește
Îți poate da avînt, mai sus să sui.
Cînd ploaia iară-și cade pe coline
Și în răcoarea ei te veselești,
Gîndește-te că norul care o poartă
Îți poate da mai multe ploi cerești.
Cînd cerul însorit, este senin deasupra
Și zorile desupra se-nalță tot mereu.
Gîndește-te că viața nu este o întîmplare
Și înalță mulțumire numai Lui Dumnezeu.
Gîndește-te că tot ce este-n lume
Este condus de-o mînă mai presus,
Și mîna-aceasta poate ca să-ți dea
O fericire ce nu are apus.