Prin câmpii și peste văi, zumzăind se aud albine
Și furnica fuge iute ca să-și strângă multe grâne,
Căci peste coline întinse, vine cu un băț în mână
Ruginită și pustie, toamna rece și bătrână.

Toamna este veselie, rodul aurit când crește
Dar e rece și e tristă când cu ploi reci ne stropește.
Bate vântul mai puternic, frunza de pe ram, tot pică
Toamna, tu îl întristezi pe greier, și o bucuri pe furnică.

Doamne, Tu ce Ești puternic, și urci zorii-n răsărit,
Dă-ne toamne mai bogate, dă-ne rod mai aurit.
Doamne, Tu ce Ești iubire, dă-ne tot mai mult avânt,
Să avem în ziua toamnei, mai mult rod pentru cuvânt.