Intelepciune
de Octavian Sarb

Candva, un intelept a spus:
“Totul e desertaciune!”
Rasarit si-apoi…Apus,
Intre ele,…slabiciune.

Intr-o lume relativa,
Aparuta la-ntamplare,
Miscarea e intempestiva,
Materia-i generatoare,

Iar noi, minuscule fiinte,
Ce-s izolate pe Pamant,
Cautam mereu, mereu, credinte,
Sa evadam din cercul stramt.

Dar, cei mai multi s-au consolat,
Cu gandul ca-s doar pamanteni,
Si telul lor nu e inalt,
Avand statut, doar, de mireni.

Avand viata guvernata
De norme, coduri, schimbatoare,
Isi dovedesc, inca o data,
Ca totu-i relativ sub soare.

Totusi, o minoritate,
De la Abel pan` acum,
Prin istorie razbate
Curios, pe un alt drum.

Este drumul Vesniciei,
Ce-i trasat de Dumnezeu
Chiar prin pantecul Mariei
Si sfarsind in El, mereu.

E deschis pentru oricine!
Prin credinta calci pe el!
Tot credinta te sustine,
Nu vreun mijloc de otel!

Este drumul cunostintei
Cu valori nepieritoare,
Este rodul suferintei
Dragostei fara hotare!

In Scripturi gasesti detalii,
Taine-ascunse din vecii,
Nu le transforma-n vitralii,
In icoane cu faclii.

Cere-n dar intelepciunea
Ce mandria poate frange,
Ca sa ai comuniunea
Celor mantuiti prin sange!

Sange sfant de Dumnezeu,
Intrupat prin Duhul Sfant,
Curatati, si tu, si eu,
Azi intram in Legamant!


Oradea 5-7 Iulie 2012.