Ecou Pascal

Înainte de-al Paştelor praznic, Domnul Isus ce ştia
Că ceasul Său I-a sosit, din lumea aceasta să plece,
Fiindcă-Şi iubea ucenicii, pe cei aleşi, doisprezece,
I-a iubit până la capăt, luând Paştele cum se scria
În legea privind rânduielile, ce-ntreţineau armonia.

După ce a spus cum toate, urmau în desfăşurare
În cetate, a trimis doi ucenici, parte-a fi la bucuria
Paştelui de-al pregăti, pentru-a marca Împărăţia -
Cea a harului ceresc, a iubirii, instituind noua cale
Prin acea Cină de Taină, spre-amintirea morţii Sale.

Şi Domnul, al lumii Mântuitor, i-a spălat pe fiecare
Ca şi-un smerit servitor, nefăcând nici-o distincţie
Printre ei ca ucenici, fără a pune, vreo restricţie -
Şi-apoi cu ştergaru-ncins, le-a şters ale lor picioare,
Făcând astfel arătându-le, cine ar fi cel mai mare,

Sugerându-le ca tot la fel, făr-a ţine la vreo funcţie
Să procedeze şi ei, neuitând, de Iubirea Jertfitoare,
Ce-a purtat păcatul lumii-n planul de răscumpărare,
Ce prin har, a stat la bază, pentru noua Împărăţie
Ca toţi cei salvaţi prin Jertfa-I să trăiască o veşnicie.

Astfel, le-a dat şi din pâine, după ce din ea a frânt
Simbolizând trupul Său, dat pentru-al lumii păcat;
Apoi le-a-mpărţit paharul, semn al sângelui vărsat
Sus pe crucea din Golgota, baza-n Noul Legământ
C-a venit prin el iertarea, prin har de la Tatăl Sfânt.

Flavius Laurian Duverna
09 iulie 2012