El s-a botezat!

Pe cer alearga norii, vantul se inteteste,
Ridica o perdea de praf si paie in sus,
O raza de lumina slaba, prin norii se iveste,
Si mangaie pustiul ce creste spre apus;
Nimic nu pare sa vesteasca mareata zi,
Ce-i scrisa-n vesnicie cu litere de foc,
Ioan se pregateste ca si deunazi,
De cand umbla prin lume n-a zabovit deloc;
Caci stie ca nu-i timp de-odihna pentru el,
Si timpul lui e pretios in lume,
Se roaga incet in soapta, cu ochii catre cer,
In jurul sau crestinii incep sa se adune.

Coboara-apoi privirea catre acei din juru-i,
Care-l privesc cu ochii in uimire,
Si le vorbeste simplu cu glasul bland al lui,
Caci cei ce se aduna ii aduc fericire;
-Slaviti pe Domnul ce astazi se indura,
Sa ne aduca-n dar o noua zi de viata,
Cel ce si astazi aici ni se alatura,
Si cum sa-L laudam, prin gand El ne invata;
Slaviti pe cel ce poarta pe umeri crucea noastra,
Si toata slava Lui voi sa I-o dati acuma,
Caci doar prin El deschidem Poarta Cereasca,
Si noi prin El in cer primim cununa.

Nu va uitati la mine, caci eu sunt ca si voi,
Nedemn, lipsit de har si maretie,
Uitati-va la ce-a scris Domnul in Carte pentru noi,
Curand se implineste mareata profetie;
Caci de-o fi azi sau maine, nu stiu ce sa va spun,
Dar stiu ca negresit El vine, in curand,
Si daca astazi aici in jur eu va adun,
E ca sa laudam venirea Lui cantand!
Si ca sa ne rugam ca sa ne mantuiasca,
Caci prin pacat ne-am departat de El,
Stiu cat de mult poate sa ne iubeasca,
Caci pentru noi coboara din Cer aicea El!

Se roaga apoi cu totii, pe Domnul laudand,
Si slava Lui o dau, caci au credinta,
Se roaga cu glas tare spre cer apoi strigand,
Slavind pe Cel ce-aduce in lume biruinta;
Se-ndreapta-apoi spre raul ce curge lin in vale,
Caci dintre ei vor ca sa faca legamant,
Coboara intai Ioan in apele domoale,
Si ca sa-i dea putere Domnul, se roaga iar in gand:
-Ajuta-ma Slavite Parinte sa ii botez in apa,
Caci apa e simbolul iertarii de pacate,
Iar Fiul Tau ce vine Lucrarea s-o inceapa,
Sa ne aduca darul Iertarii adevarate!

Si rand pe rand ei in apa se boteaza,
Ioan ii incurazeajza cu vorba lui blajina,
Se roaga iar la Domnul, caci pentru El lucreaza,
Si prin lucrarea Sa si viata-i e senina;
-In Numele Domnului cu apa te botez,
Si viata ta s-o dai Acelui ce ti-a dat-o,
In tot ce faci in viata in El sa te increzi,
Caci El nicicand speranta nu ti-a luat-o;
Si ca sa vezi ca ce-ti spun eu e-adevarat,
Si vei fi mantuit pe veci si negresit,
Il va trimite pe Fiul Sau, nevinovat…
-Ooo, stai asa, ceva sus eu am auzit!

-Un falfait de aripi aicea, in pustiu?
Ce vad cu ochii mei, un porumbel pe cer?
O Doamne Preaslavit, O Doamne Vesnic Viu!
Te rog mantuieste-ma caci iertare iti cer!
O, Doamne, Duhul Blandetii coboara pe pamant!
Caci Ii vad zborul lin, usor, izbavitor,
Iertare-ti cer Parinte pentru al meu avant!
Dar vad acum cum vii, cobori la-al Tau popor;
Iertare-ti cer Doamne si pentru ei,
Caci Doamne ei la Tine vin cu umilinta,
Tu mantuieste-i rogu-te Doamne pe-acei,
Ce-ti striga Numele Tau astazi cu credinta!

Si Porumbelul din cer in zbor usor coboara,
Batand frumos din aripi pe capul Lui se-aseaza,
Ioan ramane mut, nici timpul nu mai zboara,
Si pentru prima data se-ntreaba de viseaza;
Caci Cel ce sta acuma in fata lui, sa creada?
E Cel ce vine-n lume, lumea s-o mantuiasca,
E Cel ce-a Lui venire-a vastit-o viata-ntreaga,
Fiu de Dumnezeu din slava Sa cereasca;
Incearca sa se-ncline cu-adinca umilinta,
In fata Celui ce pe pamant e Cel mai mare,
Simte ca de iertarea-I el are trebuinta,
Si in genunchi el vrea sa cada din picioare.

-O, Doamne, iarta-ma, caci sunt nevrednic!
Caci Tu pe mine trebuie sa ma botezi!
O, Doamne, eu sunt un netrebnic,
De imi citesti in suflet Tu ai sa vezi!
Slava-ti aduc Tie, caci Tu esti Mielul,
Fiu de Dumnezeu si-al lumii Imparat,
Cel ce-a venit sa ne deschida Cerul,
Cel ce ne ia durerea, Cel ce-I nevinovat!
Cu-n zambet fin Isus insa-l opreste,
Si il ridica usor in sus de umeri,
-Tu lasa-ma acuma, sa facem ce scris este,
Caci Tata ne priveste de-acolo sus din Ceruri!

Ioan se supune, si-n Iordan Il boteaza pe Isus,
Si Cerul se deschide in toata slava Sa,
Caci toti sarbatoresc, si pe pamant si sus,
Chiar Domnul Isi face auzita Vocea Sa:
-Acesta-I Fiul meu! In El imi gasesc placerea!
Si lume toata simte acum dragostea sa,
Caci Cel ce se boteaza curand ne ia durerea,
Si ne aduce pe Dumnezeu, si pacea Sa!
Amin! O, Doamne, mereu Iti multumim!
Caci Tu ne-ai dat ce-ai iubit mai mult vreodata,
O, Doamne Sfinte mereu noi te iubim!
Caci Tu ni La-I dat noua pe Cel fara de pata!

Doamne din nou noi Iti cerem iertare,
Tu sufletelor noastre aduci azi alinare,
Si-Ti multumim!


Amin!

Dar de la Duhul Sfant,
prin robul Sau,
Mihail Badea,
6 ianuarie 2012