Credinta vindeca

Asculta Doamne Tu acuma ruga mea,
Alina-mi sufletul bolnav, caci doare,
Si spune un cuvant, de-i Voia Ta,
Caci ma cunosti din cap pana-n picioare,
Si ma citesti ca pe-o deschisa carte,
Stii fiecare os, si muschi, si fir de par,
Citeste-ma deci azi si pune-ma deoparte,
Si iarta-ma caci eu mereu Te supar!
Caci trupul meu e slab si trecator,
Si de durere e lovit in vre’une zile,
Si mai stiu dureros ca o sa mor,
Cand se vor termina a vietii mele file!

Dar nu durerea fizica Te rog s-atingi,
Cu mangaierea Ta, O, Domnul meu,
Caci sufletul meu este prins in chingi,
Pe el Te rog sa-l vindeci, eu, mereu!
Elibereaza-mi Doamne durerea mea,
Caci e durerea Ta, cand mi-ai luat-o,
Cu fiecare pas gresit din viata mea,
Pe Tine Te lovesc, caci viata Ta mi-ai dat-o!
O, Doamne, cand am sa pot sa fiu,
Asa cum Tu m-astepti mereu, de mult,
O, Domnul meu, caci Tu imi spui si stiu,
Dar Domnul meu, de ce eu nu Te-ascult?

Am plans la crucea Ta, O, Domnul meu iubit,
Dar a venit timpul sa rad, si sa ma bucur,
Caci Doamne, Tu pentru mine-ai biruit,
Si-n Trup cu Tine, Tata, Duhul eu m-alatur!
Si eu te rog acum din nou, de vrei,
Sa-mi cureti sufletul si mintea, caci Tu poti,
Asa cum ai facut si in trecut cu toti acei
Care-au crezut in Tine, i-ai vindecat pe toti!
Leprosul, care s-a apropiat de Tine atunci,
Privind la Tine Doamne cu speranta,
Cu trupul plin de bube, rani adanci,
I-ai luat durerea Tu, si l-ai intors la viata.

Femeia cu scurgere de Tine s-a atins,
Si Te-a uimit atunci cu-a ei credinta,
S-a vindacat in data, de-atunci ea n-a mai plans,
Caci i-ai dat scop in viata, si dorinta.
Bolnavi, orbi si ologi ai ridicat din pat,
Caci i-ai citit si pe ei, ca pe-o carte,
Si ai vazut ca se caiesc de-al lor pacat,
Si i-ai iertat, si Tu i-ai pus deoparte.
Nu te-ai uitat la trupul lor slabit,
Credinta-n sufletele lor pe Tine te-a atins,
Si tuturor acelor care cu dragoste-au vorbit,
Tu le-ai curmat durere, suferinta, plans.

Caci ei nu te-au privit ca Om, ca multi,
Ei te-au vazut ca Domn, si Imparat,
Si Te rog si eu acum, sa ma asculti,
Caci si eu stiu acum, ca e adevarat!
Precum sutasul cu-al sau bolnav rob iubit,
Ce s-a ferit sa Te cheme la el in casa, rusinat,
Caci stia cat de mult in viata Ti-a gresit,
Dar si-a dorit iertarea, viata fara pacat!
Si asa frumos el a vorbit prin cei,
Ce i-a trimis sa-ti ceara mantuire,
Caci Doamne Tu i-ai si iertat pe ei,
Stapan si rob, pentru credinta si iubire!

Caci el Te-a vazut si Domn, si Imparat,
Si Ti-a trimis aceste vorbe cu credinta,
Stiind ca poti de vrei, si e adevarat,
Cu-o vorba, robului sa-i alini suferinta.
Asa cum el comanda unui om de-al sau,
Sau altuia, dupa a sa dorinta sau placere,
La fel Tu Doamne poti in Cerul Tau,
Sa poruncesti sa-l scape de durere.
Si eu te rog acum, O, Domnul Meu,
Sa poruncesti sa scap de-a mea durere,
Si-o sa Te rog si-acuma si mereu,
Pana atunci cand o sa ai placere!

Si-o sa ma ierti candva de vrei pe mine,
Pe cel ce-Ti striga Numele de-aici de jos,
Iar oricare Ti-ar Fi dorinta, si cand vine,
O s-o primesc umil si bucuros,

Caci vine de la Tine, Domnul Meu,
Si Te iubesc!
Amin!

Dar de la Duhul Sfant,
prin robull Sau,
Mihail Badea,
22 ianuarie 2012