Mă dor... atâtea vorbe goale fără Tine,
Şi inimi grele, de păcat, mă dor;
Mă dor în alţii grelele suspine,
Mă dor obrajii arşi de suferinţi, mă dor.
Mă dor suspinele din plânsetul pieirii,
Şi-apusul soarelui răzbunător,
Ce cu priviri de foc, priveşte-n asfinţit pământul,
Şi despărţirile de ziuă... rău, mă dor.
Mă dor trufia şi ignoranţa,
Ce răni adânci în generaţii lasă;
Mă dor acei ce au plecat,
Uitând de a lor casă.
Mă dor cuvintele de ceară
Ce curg, şi-s grele, încât
Și urma le e ştearsă.
Mă doare rău sărutul mincinos, ce Iuda
L-a dăruit pentru arginţi.
Mă doare că-ntre noi, unora...
Doar numele le merge, c-ar fi sfinţi.
Mă doare rău şi vinderea de ţară,
Şi lepădarea de părinţi.
Mă doare!
Tinereţea aruncată în pofte şi nesăbuinţi!
Mă dor şi crăpăturile din glie,
E strigătul acelor fără Tine;
Mă dor țipetele-n cârdurile de cocori,
Ce zboară către 'nalt, fără de mine;
Mă doare fructul viermănos în pom,
Gândirea fără Tin', mă doare;
Minciuna, instalată în ranguri de onoare,
Mă doare spinul aruncat cu dibăcie,
Ce ţine loc de... floare!
Mă dor, mă ard atâtea clipe fără Tine,
Pline de-ntuneric gros;
Mă dor şi rugile cu lacrimi,
Pentru acei care nu Te cunosc.
Mă doare... galbenul în vie,
Atunci când fructa-i coaptă,
Mă doare că nu-s aşa de mulţi...
Pe care Domnul Sfânt, îi-aşteaptă.

Dureri reale si mature...