Priveşte Doamne către robul Tău,
Sunt vremurile tulburi şi drumul este greu...
Atâtea glasuri strigă...atâtea lacrimi curg...
Şi parcă-i tot mai greu la Tine să ajung!

Privesc spre cer şi caut la întrebări răspuns
Când văd cum omenirea în haos a ajuns,
Se-agită fiecare averile să-şi crească
Şi au uitat ce-nseamnă în pace să iubească!

Aşa de mulţi Isuse, s-au depărtat de Tine
Şi-acum trăiesc o viaţă de lacrimi şi suspine,
Orbiţi de strălucirea ce banul o aduce
Li-e inima de gheaţă şi nu mai vin la Cruce!

Şi totuşi e un dor ce-i macină ades...
Un dor de veşnicie ce nu l-au înţeles...
Şi în tăcerea nopţii, când trupul se-odihneşte,
Un înger îi veghează căci Domnul îi iubeşte!

Priveşte Doamne iarăşi spre-acest bătrân pământ,
Trimite Har de sus şi spune un cuvânt...
Trezeşte omenirea din somn şi amorţire
Şi-n mila Ta revarsă speranţă şi iubire!!!

Vulcan-10-07-2012
Mary