Ies din noaptea vetusteții
Și-a Adamicei erori,
Îmi îndrept corabia vieții
Către-a cerului comori...
Lupt cu valul nedreptății
Și-ai minciunii apărători,
Cu furtuna răutății
Și pirați răufăcători...
Lupt cu densitatea „ceții”
Și cu-a morții reci fiori...
Cu statutu-integrității
Port războaie uneori
Și zeul personalității
Mă trăznește adeseori...
Prin străfundul demnității
Fulgerele fac vulvori...
Însă „zorii dimineții”
M-așteaptă strălucitori,
Plini de Soarele dreptății
Care-alungă orice „nori”
Și-mi dă harul libertății,
Ale cerului splendori
Și nădejdea Eternității
Cu toți cei biruitori.

Zaragoza 12/07/2012
de Ioan Hapca (Ionică)