Cuvîntul care se desprinde,
Cînd dragostea a înnflorit.
E ca un foc ce se aprinde,
E ca un soare-n răsărit.

Fericit ești dacă ai iubire,
Și iubirea ta e-n Dumnezeu.
Nu va trece nici chiar după moarte
Dragostea ce ții în El mereu.

Dragostea e ca un foc ce arde,
Și ca apa dulce de izvor.
Cu ea ești plin de bunătate,
Și poți spera în viitor.

Dragostea este măreață
Ea te ridică din adînc,
Cînd ți-e mai greu, ea nu te lasă
Ea este mai presus, chiar de mormînt.

Dragostea este ca o floare-n lume
Ce te îmbată cu parfum.
Prin ea crește orice nume
Și se îndreaptă orice drum.

Iubirea însă, nu e numai soare
Ea e și ceasul ce te înfioară.
Ea ți-aduce fericirea
Tot ea face să te doară.

Dar de mergi spre nemurirea
Unde Dumnezeu e Tată.
Dragostea ce te-nfioară
Îți va fi cunună odată.

Lacrima ce te orbește
Și-ți îneacă azi privirea,
Te va înălța odată
Înspre toată strălucirea.

Dacă vei avea credință
Dragostea va fi mereu.
Dragostea e numai viață
Dragostea e Dumnezeu.