De ce așa curînd trece toate?
Și vîntul parcă le-ar purta,
Cînd ceasul bate, ploaia cade,
Și inima să zboare-ar vrea.

De ce poveștile crezute
Se spulberă ca fumul cald,
Și fericirile avute
Se suie către cerul ‘nalt?

Și zîmbetul ca roua
Se stinge-n zori, cînd anii cresc.
Speranțele încet se uită
Și visurile se topesc.

Cînd zorii zilei iar aduc
Frumosul soare, fermecat.
Nu poți să-ntorci tot ce-a trecut
s-aduci înapoi tot ce-a plecat.

Doar să-ți întorci privirea-n urmă
Mai poți spre-un răsărit de stea,
Mai vino iar, copilărie,
Rămîi te rog, și nu pleca!

Ne trec în lume anii
Ca plumbul dus la vale,
Ce bine e O, Doamne,
Să fim pe-a Ta cale.

Ce bine e în viață
Să ai speranța vie,
Că anii care pleacă
Rămîn în veșnicie.