Sunt ca o floare ce se ofileşte,
Sunt iarba ce se duce-n vânt;
Sunt frunză rătăcită-n vânt
Sunt tot ce sunt,
căci dragostea-Ţi domneşte!

Arată-mi calea, fă-mă s-o-nţeleg;
Te caut şi nu ştiu deplin
Ca voia Ta să o pătrund,
S-aleg şi înspre veşnicie,
Să mă înclin.

Eu ştiu căci Tu eşti fericirea
Şi tu împarţi iubire tuturora;
Căci fără Tine, nu-s nimic;
O, vreau să fiu în slujbă ucenic!

Păstrează-mi inima curată,
Din suflet să iubesc mereu.
Şi cît în ea mai este viaţă
Să recunosc căci Tu eşti DUMNEZEU.