Nu sunt o moleculă confuză
rătăcită în Marele Univers.
Sunt o entitate
a cărei Suflare
vine să mai închine,
încă un vers,
Marelui Arhitect.

Mi-am lustruit lira,
mi-am ascuţit peniţa,
să cânte şi să scrie
şi ziua,
şi noaptea,
şi seara,
şi dimineaţa.
Până când Pământul,
în această dezmierdare,
m-a rugat frumos,
să mai stau pe jos.
Cam o săptămână,
cu lira în mână.
Până va veni Maşiach,
să –mi descuie - Mpărăţia.

( Bucureşti, Februarie – 2012; din volumul "Paşi printre pietrele Sionului" )