În noaptea răstignirii
Caiafa s-a rugat
Şi-aduse mulţumire
Lui Dumnezeu din nalt.

Că nu a dat să spurce
Poporul credincios
Şi a ucis pe cruce
Prorocul mincinos.

Şi se rugau păstorii
Cu lacrimi pe obraz
Că li-s ascultătorii
Salvaţi de la necaz.

Poartă o slovă gravă
Casa de rugăciuni
Că Domnul ce-I în slavă
Le-a arătat minuni:

Căci când Pilat păgânul
Voia de al feri,
Pe hulitor în mână
L-a dat de-al nimici.

Păstorii-nalţă vocea
Peste poporul lor
Şi parcă-ar spune-un bocet
Rostesc stăruitor:

„În slujbe şi citanii
Mai harnici ca să fim
Şi numai cu Pisanii
Să ne călăuzim.

Că aţi văzut satana
Cum hâtru a venit
Ca să ne ieie hrana
Cu falsul prorocit.

Şi ce minuni pornise
Să facă pe aici
Că-ndată rătăcise
Pe proşti şi pe calici.

Văzuta-ţi muşcătura
Cum ne căta urât?..
Dar noi citim Scriptura!!!
Şi l-am descoperit.

Să ne rugăm lui Domnul
Cu-aprindere cu toţi
Ca să ferească omul
De lupii-aceştea hoţi.

De-i deteră-ascultare
Acei ce fură fraţi
Şi nu-s în adunare –
Să fie blestemaţi!

Că-s duşi în rătăcire
De diavol sunt găbjiţi –
Să n-aveţi nici pornire
Cu dânşii să vorbiţi.

Ei au obrăznicie
De-a n-asculta pe „unşi”,
Deci în blestemăţie
Să fie de toţi puşi...”

...Îmi trece pe sub tâmplă
Un gând înfricoşat:
Şi astăzi se întâmplă
Ce-atunci s-a întâmplat!