M-a chemat de multe ori
Domnul, să mă mântuiască,
Să-mi pună-n suflet comori
Din splendoarea Lui cerească.

M-a chemat de multe ori
Că-a vrut să mă izbăvească
Din ale lumii reci vâltori,
Sufletul să-mi mântuiască
Și spre-a Raiului splendori
Viața să îmi rânduiască.

Mi-a fost greu să înțeleg
Jertfa-I, mila și iubirea...
Mi-a fost tare greu să-aleg
Să îmi pun pe cruce firea
Și-nspre ceruri să alerg
Împlinindu-mi mântuirea.

Plin de temeri, șovăielnic
Cu un suflet împovărat,
Mizerabil și nevrednic
La Isus m-am prezentat...

Toate temerile mele
Și toți norii șovăielii...
S-a atins Domnul de ele
Și mi-a dat haru'-eliberării,
Aruncând în marea uitării
Păcatele mele grele.

Isus mi-a luat povara
Și mi-a dat o nouă viață,
Mi-a pus în suflet comoara
Vieții pline de speranță...
Da! Mi-a dat în dar iertarea
Și-a Lui veșnică viață!

Zaragoza 16/07/2012
de Ioan Hapca (Ionică)