Din Veşnicii, când ai venit!

Din veşnicii, când ai venit
În întruparea pe pământ,
Isuse Doamne-ai fost primit
De îngeri cu laude-n cânt,
Venind din cerul preasfânt
Ce-au luminat, al lui zenit!

Aici, n-ai fos întâmpinat
De învăţaţii mari ai vremii...
De ei n-ai fost înconjurat,
Nu vreau să fie subalternii,
Doreau să fie ei... eternii,
N-au vrut să le fii Împărat!

Te-au căutat nişte păstori
Ce cercetau ca ei să ştie,
Când stau nopţile în zori
Gândind la sfânta-mpărăţie
Ce aşteptau cu dor să vie,
Ca să-i declari, învingători.

Să-i scapi de cotropitori,
De-oştirile cele duşmane
Ale romanilor asupritori,
Cu lanţul lor de caravane,
Cu coifuri pe cap diafane
Inspirând frica-n trecători.

N-au înţeles c-a lor salvare
Era din mreaja de păcat,
Prin scumpa lor eiberare
A sfântului sânge vărsat,
De un Hristos, ca Împărat
La Golgota-n crucificare.

Flavius Laurian Duverna
18 iulie 2012