Împresurarea Samariei
2Regi cap. 6

O foamete mare era
Samaritenii flămânzeau,
Deloc, hrană nu se găsea
Prin mari necazuri ei treceau

Acel ce ţara conducea
Lui Elisei, gând rău i-a pus
Credea că la ce se întâmpla
Doar, Elisei avea răspuns

Şi a trimis un ucigaş
Pe Elisei, să iî omoare
Sfântul ştia de gându-i laş
Cu care, venea să-l doboare

În casa în care se afla
Uşa, închisă ca să fie
Cel ce voia viaţa să-i ia
Să nu poată să îl răpuie

Iar deznădejdea-i cuprindea
Poporul era înfometat
Dar el o veste le dădea
Căci Domnul, va da de mâncat

Chiar la intrare în cetate
Patru leproşi, acol stăteau,
Erau flămânzi, dar nu se poate
Să intre, chiar de flămânzeau

Şi toţi cei patru au hotărât
Să intre în ceata siriană
Şi înspre tabără au pornit
Când, nu era nimeni să-i vadă

Cu toţi din tabără au fugit
De vuietul ce se auzea
Viaţa să-şi scape, au dorit
Credeau, că vine o oaste grea

Ei corturile şi-au lăsat
Caii, măgarii... Toţi erau
Leproşi aici au intrat
Voioşi aici, mâncau şi beau

Argint şi aur au luat
Şi haine, multe au ascuns
Şi pe împărat l-au anunţat
Dar adevărul, nu l-au spus

Iar împăratul a socotit
Că nu-i decât o strategie
Căci sirienii n-au fugit
Că se prefac, mai mult să ştie

Ca ei în tabară să intre
Şi flămânziti să tăbărască
Acolo ca să-i poată prinde
Să-i bată şi să-i biruiască

Iar împăratul a hotărât
Nişte spioni ca să trimită
Să vadă unde au pornit
Şi unde, sunt în acea clipă?

Cu cai şi care au pornit
Spre Iordan, cu toţi mergeau
Pe drum multe haine au găsit
Le aruncau, cei ce fugeau

Solii înainte au venit
La împărat, totul i-au spus
Apoi cu toţii au pornit
Să jefuiască, ei s-au dus

Tabăra toată au jefuit
Toți au luat ce s-a putut
Făina, orzu au preţuit
Şi aicea, toate s-au vândut

Iar Domnul la toţi le-a vorbit
Prin gura, Sfântului zicea
Şi ce-a spus tot s-a împlinit
Aici bucate, se vindea.

va urma

Câmpia Turzii, 12 iulie 2012