N-am să uit nicicănd, aleile cu tei
Pe unde au trecut adesea pașii mei.
Nesiguri uneori și prea întortocheați
În negurile vremii, timizi și speriați.

Și n-am să uit durerea din trista zi de toamnă,
Rămasă prea copilă, fără iubita mamă...
Ce zile-ndurerate și fără de lumină,
Băteau în poarta lumii, fără să am vre-o vină.

Nu pot să uit ce zbucium mă-ntămpina pe cale,
Când cioburile vieții mă zgâriau cu jale.
Mi-a trebuit o viață să pot să înțeleg
Cum să-mi alin durerea și unde să alerg.

N-am să uit nicicând minunea întâlnirii,
Cu inima bătând pe pragul regăsirii.
De-atunci ne întâlnim în psalmi de fericire
Și pot vedea cărarea și jertfa-Ți de iubire.

Și n-am să uit Lumina, aprinsă-n miez de noapte,
Când Tu mi-ai arătat că nu ești prea departe.
M-ai învățat iubirea ...și liniștea ...și zborul
Și n-am să uit să vin la Tine cu tot dorul.

Mariana Mihai, 17 iulie 2012