Se duc anii...
Autor: Flavius Laurian Duverna  |  Album: Pe aripile Credinţei  |  Tematica: Slujire
Resursa adaugata de Duverna in 19/07/2012
Se duc anii...

Se duc anii ca şi vântul
Care suflă ne-ncetat,
Erodând subtil pământul
Cu al său, veşnc suflat
Cât e de lung şi de lat.

La fel timpul erodează
Cu-anii lui cei trecători,
Pe om şi îl degradează
Pare-se, cu paşi uşori,
Ce nu se simt, uneori.

Şi astfel, pe negândite
Sub imperiul existenţei,
Clipe ce-i par fericite
Prin aspectul influienţei
Îi scad tăria prezenţei,

Timpul trece, şi iar vine
Anii vin, şi-anii iar trec,
Zilele nu mai sunt pline
De voie bună şi cântec,
Şi-n iubire, nu se-ntrec.

Clipele ţi-apar sinistre
Viaţa când examinezi,
Amintind nostalgii triste
Pe care, altfel le vezi
Şi vrei să te consolezi.

Stai un pic în consolare
Şi tragi linie, şi-aduni...
Din viaţa cea trecătoare,
Câţi au fost anii cei buni
Amintindu-ţi de străbuni?

Câţi din ei, ai consacrat
În a Domnului lucrare,
Când duios te-a întrebat
Duhu-n-a lui cercetare,
Din Iubirea-ndurătoare?

Sau ai îngropat talantul
În pământ să îl păstrezi,
Lucrarea s-o facă altul
Tu vrând să-l înapoiezi,
Timp să ai să te distrezi?

Domnul, la a Sa venire
Socoteala, îţi va cere,
Că ai stat în trândăvire
Neglijând a Lui cerere,
Având şi har şi putere!

Flavius Laurian Duverna
19 iulie 2012



Pace sfântă de la Domnul, ce mult mă bucur citind poezia aceasta despre trecerea timpului şi lucrarea pe care Domnul ne-a încredinţat-o! Fiţi binecuvântat căci minunat Domnul lucrează.
Adăugat în 20/07/2012 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 3662
  • Export PDF: 43
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni