Elisei proorocește din nou
2Regi cap. 8

O foamete mare pornește
Sunamul, ca să bântuiască
Pe sunamită o vestește
Proorocul, ca să se ferească

Femeia, țara părăsește
Spre filisteni, ea se îndreaptă
Și șapte ani, aici trăiește
Și viața-i este apărată

Când foametea a încetat
În Sunam iarăși ea revine
Se înfățișează la împărat
Să ceară, ce i se cuvine

Când la împărat se înfățișează
Chiar cu Ghethazi atunci vorbea
Acesta, multe-i relatează
De prooroc și puterea sa

Ca spusele să-și întărească
El, de femeie s-a rugat
Ca și ea să-i istorisească
Că tot ce spune, s-a întâmplat

După ce tot i-a povestit
I-a spus necazul ce-l avea
Iar împăratu-a poruncit
Să i se dea, tot ce voia

Proorocul spre Damasc pornește
Căci Ben- Hadad, bolnav era
Cu daruri un sol întâlnește
Să-întrebe, de stăpân, voia

Dacă se va tămădui
Și dacă se va mai scula?
Bine vreodată de-a mai fii
Dar plânsu-i umple inima

Hazael e nedumerit
Și să-l întrebe îndrăznește
Proorocul multe a proorocit
Iar Hazael, înmărmurește

Ii proorocește că va fii
Al Siriei, nou împărat
Și crime va înfăptui
Așa Domnul i-a arătat

Și totul se adeverește
Așa cum Elisei i-a spus
Căci împăratul se sfârșește;
Hazael, rege a ajuns

Și multe a mai proorocit
Cât a trăit, în viața sa
Lui, toate i s-au împlinit
Prin gura lui, Domnul vorbea

Dar și-al lui sfârșit a venit
O boală gravă l-a ucis
L-au așezat într-un mormânt
Viața lui Elisei, s-a stins

Proorocul de un an s-a stins
Iar moabiții au aruncat
În al său mormânt au împins
Un om, ce apoi a înviat.

sfârșit.

Câmpia Turzii, 25 iunie 2012