Pastel de Iulie
Afară e senin şi cald, şi soare mult strălucitor!
E zi de vară-n toiul ei, şi-a sale raze arzătoare,
Coace-n lanurile de-aur, grâul pentru recoltare
Când va fi cu hărnicie, strâns în luna lui cuptor.
Legat în snopi şi strâns în clăi, - la numărare -
Secerătorii, au în inimi bucurii c-au avut spor,
Că anul în care-au trudit, a fost bun şi roditor,
Că Domnul a dat ploi la timp şi binecuvântare.
Timpul cel de recoltare e cel ce-aduce bucurie
Că încă pentru un an acum au hrana asigurată,
Că vor avea-n curând la masă pâinea coaptă -
Pâinea cea de toate zilele fiind motiv de veselie.
În viaţa oricărei familii, pentru-a fi întemeiată -
Pentru existenţa-şi duce, tot omul asta ştie,
Că binecuvântarea cerului peste mănoasa glie
Îi va aduce roade, şi viaţa nu-i va fi periclitată.
Flavius Laurian Duverna
22 iulie 2012
Fondul sonetului nu şi-a propus să scoată în relief ,,ego-ul" binecuvântărilor cereşti, ale unei luni de vară prin roadele pământului strânse cu bucurie pentru existenţă, ci, mai degrabă, să remarce ideia, că totul se petrece sub grija Creatorului, pentru care trebuie să-I aducem mulţumiri şi laude.
Vă mulţumim, în numele Domnului Isus, pentru intervenţia comentariului.