L-am împuşcat pe Ăl Bătrîn crezind că ne va fi mai bine
Eram prea tineri ca să ştim că răul de la Cel Rău vine.
Şi nu ştiam :”Să nu ucizi!”c-a spus-o Însuşi Dumnezeu...
Cînd am aflat era tîrziu,iar Ăl Bătrăn era-n sicriu.

Cu ură apăsat-am pe trăgaci fără să mă gîndesc că aş fi un călău
Simţeam ceasul dreptăţii pentru poporul meu.
Iar cînd trecu furia –cuprinşi de-un sentiment ciudat
Am început ca să bocim întregul proletariat
Şi şoim şi pionier şi activist ateu.

De multe ori e-adevărat stafia lui ne urmăreşte
Şi preţul sîngelui vărsat pe unii îi copleşeşte.
Da,ştim! Să curmi o viaţă e un lucru foarte rău
Dar pururi neiertat rămîi cînd l-ai ucis pe Dumnezeu.

L-am împuşcat pe Ăl Bătrîn c-aşa a vrut poporul
În ziua-n care se năştea cu adevărat Mîntuitorul
Iar azi, după decenii,de-avem prezentul greu
Să ştiţi că vinovaţi am fost atunci cu toţii,
Şi noi şi voi şi tu şi eu.

Şi după ce muri Cîrmaciul furtuna ne-a lovit iar rău
Dar noi din mijlocul furtunii L-am implorat pe Dumnezeu:
-„Condu-ne tu o Doamne si fi-ne avuţia !
Ne iartă-al nost păcat!Salvează România!”

Iar dacă pentru Ăl Bătrîn ne vitregeşte soarta
Ne pare rău ca buni români ,că-n ziua aceea sfîntă de Crăciun
Nu am ucis in noi întîi mentalitatea.

Mentalitatea de a fi tot slugă,mentalitatea de a fura mereu
Mentalitatea de-a privi la altul şi nu spre cer -spre Dumnezeu.
Am fost ţinuţi la jug ,aspru maltrataţi.Să stăm în tăcere am fost învăţaţi.
Şi atît de tare ne-au înrădacinat că nici pînă azi unii nu s-au deşteptat.