E cu mine

Sus, norii care stau de straja,
Sau cei ce nu se-adun gramada,
Cu scanteieri ce-s presarate,
Prezinta taine adunate
In harta care le-ndrumeaza
Asculta, tac si te tin treaza.

Sunt glasul amintit de veacuri,
Si cate sunete pe-alocuri,
Ascunse-n spatele-ncarcat,
Si pregatit si anuntat,
Dau semne ca s-au desteptat.

Te infioara-a lor poveste.
Singurii mai sus de creste.
In oglindirea lor tacuta,
E apa care e cernuta
Si fata cea de mult facuta,
Cu forma atata de placuta.

Norii care vin alene,
Din neguri foarte-ndepartate,
Stiu ce vrea ca sa insemne,
CULORILE aduse-n vreme
De-i rea sau buna starea lor
Ascunde calea intr-un nor.

Dar albii care-s ca o spuma
Si valuri de molute perne,
Te-ai cufunda in ei usor,
Si parca umbra face -n zbor,
Sa nu mai pleci si sa ramai
Avand acelasi capatai,

Ca-n prima zare de lumina
Ce tremura incet sa vina
Sa te atinga-n vant usor,
Ce-s norii draga calator?
Partea cea inmiresmata
De multe lucruri adunata

Ce le pastreaza si le duce,
Cu brate pana sub o cruce.
Acolo sunt lasate-n graba,
De cei care le este draga,
Aceea poveste ce urmeaza,
Cu fiinta care ne vegheaza,

Si eu Il stiu si e cu mine,
Chiar daca norii nu vin bine,
Si ma cutremura sa plang
Cu sunetul ce-n brate strang.
Eu stau retras intr-un ungher
Sub norii care vin pe cer,
Ca am pe cineva cu mine
Si ma pazaste si ma tine,
E Domnul ce la mine vine.

Amin