Eu ştiu că primăvara o să vină
Atunci când ei 'i-i dat de a veni,
Iar Soarele va revărsa lumină
În orişicare început de zi.
Eu ştiu că după zi va fi şi noapte
Când stele voi vedea, de n-or fi nori,
Nu-mi dovedesc cu zise ori cu fapte
Că dimineaţa-i de la zori de zori.
Eu ştiu că viaţa mie mi-a fost dată
Cum fiecărui viaţa i s-a dat,
Că-am fost un mâncător de lapte-odată
Şi azi mă tot înalţ înspre bărbat.
Eu ştiu că totul este sub o lege
A Vieţii ce conduce-n Univers,
Iar fără voia ei, se înţelege,
Nu mi se va compune nici un vers.
Eu ştiu că trupul meu este o haină
A duhului şi sufletului meu,
Nu este pentru mine nici o taină
Că tot ce-a spus, va face Dumnezeu.
Mai bine-o ştiu decât că primăvara
Se va începe iar la mărţişor
Şi-a răsuna în zări albastre Ţara
De unduindul bucium de cocor.
Eu nu cred – ştiu: m-a-mbrăţişat Cuvântul,
Viaţa mi-a schimbat-o absolut,
Deci nici nu-ncerc să îmi aprind avântul
Cu un entuziasm slăbuţ de lut.
Sunt în Cuvânt, Cuvântul e în mine,
Iar eu trăiesc în Viaţă mai precis
Decât o primăvară care vine,
Decât ce-a fost pe lumea asta scris.