Via Domnului
Isaia cap. 5


Proorocul despre vie, spune
Ca ea a Domnului era,
Pe primul plan Tatăl o pune
Cu dragoste, o curăța

Pământul în jur, l-a săpat
Un turn în mijloc a zidit
Și pietrele le-a aruncat
Totul în jur a curățit

În roada ei nădăjduia
La câta grijă i-a purtat,
Mlădițe să facă, spera
Dar ce-a dorit n-a căpătat

Doar roade rele a făcut
Acrii, sunt strugurii ce-i are
Iar Domnul atunci n-a tăcut
Și-a hotărât, a ei pierzare

La vite o va da s-o pască
Și mărăcini pe ea va crește
Iar spinii or s-o năpădească
Și nimeni, n-o va recunoaște

Domnul Oștirilor o știe
Via-i, Casa lui Israel
Iar vitele ce merg prin vie
Bărbați din Iuda, spune El

Proorocul încă le mai spune
Celor ce case își zidesc
Și una lângă alta pune
Avutul, aici și-l clădesc

Pe toate le va nimici
Și vii și case și ogoare,
Cu forța le va pustii
Căci, răutatea lor, Îl doare

Iar pentru cei care iubesc
Petrecerile și beția
Distracțiile, le prețuiesc
Cu toți, ii vor gusta mânia

Poporul în robie ajunge
Și chiar fruntașii vor pieri
De foame, de sete, s-or stinge
Cu gloate cu tot, vor muri

Pe cei mici ii va dobora
Și Domnul se va înălța
Pe cei ce-s mari, îi va smeri
Pedeapsă Domnul le va da

Și vai de cei care confundă
Dulceața cu amărăciunea,
Cei ce-n păcate se afundă
Și-n ce e rău, ei văd minunea,

De cei care-s asupritori
Și de acei ce mită iau,
De aceea care-s doritori
Și doar rău ca să facă, vreau

Ca miriștea uscată, arde
Când Domnul focul Lui va pune
Și n-o să meargă mai departe
Căci Domnul face, tot ce spune

Poporul Domnul îl lovește
Mânia Lui în tot se vede
Pământ și munți îi zguduiește
Și piere cel ce-n El nu crede

A sa mânie e întinsă
Și în noroi stau trupuri moarte
Furia lui e necuprinsă
Domnul le împlinește toate

Popoarelor steag le ridica
Cu toții vin neobosiți
Cutezători și fără frică
De Domnul, ei sunt ocrotiți.

va urma