Prin vreme a venit Botezătorul
Ca să deschidă Calea Lui Hristos,
El fost-a Antemergătorul
Chemând la pocăinţă tot poporul
Cu glas de tunet, glas tăios.

Cu mijlocul încins în brâul de curea
Şi aspra lui manta din părul de cămilă,
În Galileia, la Iordan sălăşluia
Şi despre a pocăinţei Cale el vorbea
Să vină toţi de bună voie nu de silă.

Însuşi Isus depuse mărturie
Despre statura lui spirituală,
Despre Ioan, predicatorul din pustie,
Care avea credinţă şi o mărturie vie
Proorocul Celui Sfânt fără-ndoială!

-”Ce aţi ieşit ca să vedeţi?
O trestie de vânt ce-i clătinată?
Un profet vorbind de sfinte cărţi
Fără “pardon” pentru Împăraţi,
Care a împărăţiei cale v-o arată?

-Da, Eu vă spun: mai mult ca un profet!
Mai mare decât orice om născut vreodată,
Cu duhul înfocat şi înţelept…
El vă vorbeşte clar şi drept
Şi a împărăţiei cale v-o arată.”

Aşa veni Ioan prin vreme
El Antemergătorul lui Hristos
El fost-a glasul care nu se teme,
Ce spune oricui în orice vreme
Te pocăieşte azi, trăind frumos!

Oprit din drum de-a lui Irod furie,
Căzu un cap de sfânt şi de profet!
Dar mărturia lui rămas-a vie,
“Glasul celui care strigă în pustie”
-Spre pocăinţă de te-ntorci eşti înţelept!

Amin
Zalau,24 iulie 2012