Acceptarea

Cum priveşti aspectul vieţii
Prin care eşti conturat
Şi cum îl trasezi spre alţii?
Uită-te ce ai lucrat?

Cum accepţi dificultatea...
Handicapul ce îl ai?
Tot cârteşti viaţa toată
Sau tu, mulţumire dai?

Iată, şi acesta-i darul
Cel mai sfânt şi minunat
Pe care, de-l iei ca farul
Nu mai cârteşti niciodat'.

O fetiţă, care surdă
Şi fără grai s-a născut,
Întrebată fiind odată -
"De ce-i fără de auz?"

Ea a scris pe-o tablă mare
(Deşi ochii-i lăcrimau):
"Domnul a făcut aceasta
Şi Îl laud pururea"

Taina ascultării-adesea
Este greu de măsurat...
Nu numai la cei ce-n viaţă
S-au născut cu-un handicap.

O cârtesc ades şi tinerii
Ce-ntr-o casă sunt mai mulţi.
E cârtire, să n-o semeni
Nici copiilor micuţi...

Poartă-atâta-amărăciune
De nu te mai scapi de ea
Şi o portă azi chiar mame,
Dar, şi taţi deasemenea...

Haideţi, să pricepem ţelul
Ce l-a avut Domnul nostru
Şi să-l acceptăm în totul,
Şi-om avea adânc folos.

Haideţi, şcoala mulţumirii
S-o trasăm şi celor mici
Şi vor fi şi ei eroii
Ce avea-vor biruinţi.

Haideţi, să pătrundem taina
Mulţumirilor divine
Şi, o mai mare-ndurare
Domnul lasă şi spre tine.

Chiar de îţi lipseşte văzul,
Şi auzul, şi-al tău grai,
Cugetă mai mult la Domnul
Pe care-o să-L vezi în rai!

Chiar de astăzi, sărăcia,
Te încearcă deodat,
Nu uita de bucuria,
Că ai fost eliberat!

Acceptarea-i mulţumire
Ce te duce tot mai sus
Unde nu vor mai fi lacrimi
Ci doar slava lui Isus!
amin