Drumul meu cel mai frumos
Drumul meu cel mai frumos,
Calea mea cea mai aleasă
E de-a ajunge odată acasă,
Să fiu cu Domnul Hristos,
În al Său cer maiestuos!
Spre-acel Nou Ierusalim,
Spre oraşul sfânt, ceresc
Când la el nădăjduiesc,
Mi-e dorul cel mai sublim
Sufletu-mi, de cer e plin.
Drumul meu cel mai dorit,
Calea mea cea mai curată
Mi-este ca s-ajung odată
’N ţara ce-am nădăjduit,
Pentru-a fi-n veci fericit.
Şi-n al ei Oraş prea sfânt,
Cu Cetatea de aur, plină
De-a ei splendidă lumină,
Scump tezaur pe pământ,
Domnului voios să-I cânt!
Drumul meu cel mai concis,
Cel mai sigur pentru viaţă,
E să-L văd pe Domnu-n faţă
Cum în Cuvânt mi-a promis,
C-o s-am drept în Paradis!
Să-l revăd, şi-n mulţumire,
Că mi-am împlinit un vis
Cum în Cuvânt a fost scris,
Spre slava-I şi-a Sa cinstire
Să mă-nchin, cu mulţumire.
Flavius Laurian Duverna
25 iulie 2012