Mă-ntorc în vreme printre amintiri
Să caut oameni care mi-au fost dragi
Dar îmi apar doar umbre în priviri
Şi chipuri ce devin din ce în ce mai vagi.

Trecură dragii mei… în amintire,
Viaţa lor, s-a dus ca fumu-n vânt!
Iar când întorc în timp a mea privire
Încep să-mi curgă lacrime şi-n gând.

A fost un timp, a fost şi… nu mai este!
Când mama, tata mă priveau zâmbind…
Când încântaţi sorbeau a mea poveste
Şi când veneam în braţe să-i cuprind.

Dar viaţa a trecut precum un sunet
Zi după zi în vânt s-a risipit!
În minte mi-a rămas ca un răsunet,
Amintirea celor pe care i-am iubit.

Privirea-mi este-nceţoşată,
Iar dorul lor mă mistue cumplit.
Zadarnic caut paşii lor îndurerată,
Că au plecat şi nu sunt de găsit.

O Doamne, Tu ce pui în piept iubirea,
Acum mă-ntorc spre Tine, Tată bun,
Mă ajută să îmi modelez trăirea…
Că plâng şi nu ştiu ce să-ţi spun.

Puterea mea e mică Doamne Tată,
Aş vrea să înţeleg atâtea şi nu pot
Dar cred că-n ţara Ta odată...
Ai să mă-nveţi cum lucrurile se socot.

Amin
Zalau 26 iulie 2012