Precum ploaia şi zăpada
Tot pământul îl adapă
Să adune multă roadă
Cel ce seamănă şi sapă,

Curge-n inimă Cuvântul
În pustie turnând Viaţă
Semănând întreg pământul
În Credinţă şi Speranţă.

Dragostea e-a Lui putere,
Iar povaţa – e Lumina;
Fierea se preface-n miere
Şi azur devine tina.

Unde-i spin – e chiparosul,
Unde-s mărăcini – e mirtul:
Înfloreşte tot frumosul
Şi dispare tot urâtul.