Când cu Dumnezeu m-am întâlnit
Eram trist, cu gânduri de plecare
Însă El atât de dulce mi-a vordit
,,Nu pleca, căci după numai e salvare,,

Câte glasuri auzit-am până-atunci
Dar nici unul n-a vorbit atât de bine
Despre Mântuirea, ce la Golgota pe stânci
Sa făcut păcat pe cruce pentru mine

Toți acei, ce îmi vorbeau odinioară
Îmi spuneau că nu există Dumnezeu
Tot mai grea simțeam in mine eu ppovara
Traiu-mi devenea din zi în zi mai greu

Nu știeam ce vreau, și unde mă îndrept
Hotărât era sfârșitul vieții mele
Mintea-mi se lupta cu sufletul nedrept
Ridicând din când în când privirea-mi înspre stele

Auzit-am când eram copil, odată
Cum că-n ceruri sus există Dumnezeu
Și că ce-i ce-n adevăr îl cată
El le poate ridica păcatul greu

Am îngenunchiat în mijloc de ruine
Și-am strigat cu glas, din răsputeri
,,Dacă Tu exiști, coboară-Te la mine
Căci să urc spre Tine, eu nu am puteri,,

Întro clipă am simțit căldura unui foc
Și un glas, ce mă-ntreba,, ce vrei să-ți fac,,
Lăcrimând am spus,, o Doamne iartă-mă , te rog
Fă-mă ca să-ți fiu mereu pe plac

Căci prea mult am fost plăcerea celui rău
Îmbrăcat cu haina sărăciilor lumești
Am purtat un jug, ce m-a adus în hău
Dar azi Doamne înțeleg, doar Tu ești Cel ce mă iubești

Dă-mi puteri să pot lăsa azi zdreanța lumii
Să urmez a Ta povață, zi de zi, neâncetat
Rugăciunea, postul și aprinși cărbunii
Să-mi conducă restul vieții-sfânt, neintinat.

Amin!